21.04.2019Mediafax:

Legea pensiilor nu trebuie să devină terenul de joacă al populismului ieftin!

”Omul modern crede că orice lucru trebuie făcut pentru altceva și nu pentru el însuși.”

Bertrand Russell – Elogiul inactivității[1]

 

Nu demult, în august, publicam acest articol pe platforma Contributors[2], iar dezvoltări recente la care asistăm cu toții mă îndeamnă să îl reiau, cu textul ușor revăzut (dar nu schimbat) pentru că proiectul noii legi a pensiilor a fost aprobat în guvern și transmis spre dezbatere Parlamentului[3].

Cu toate acestea, tot mai mulți specialiști avertizează asupra faptului că România nu-și poate permite să aplice acest proiect al legii pensiilor, iar realitatea îi confirmă, pentru că actualul guvern PSD-ALDE s-a adâncit în cheltuieli fără acoperire, iar finanțele țării stau pe muchie de cuțit:

(i) Guvernul a transmis, prin Ministerul Finanțelor Publice, o scrisoare Comisiei Europene prin care anunță măsuri de austeritate pentru anul 2019;

(ii) Recent, ministrul Eugen Teodorovici, care anterior negase că scrisoarea pomenită mai sus ar fi altceva decât un ”scenariu pesimist de evoluție, dar la care nu se va ajunge”, a revenit anunțând înghețarea posturilor în sistemul bugetar;Teodorvici

(iii) Guvernul s-a împrumutat cu 4,17 miliarde de lei în septembrie, cu 5,68 miliarde de lei în octombrie și mai are nevoie de echivalentul a încă 2 miliarde de euro până la sfârșitul anului;

(iv) Misiunea FMI, condusă de Alejandro Hajdenberg, a sosit la București pentru o evaluare a situației stabilității financiare și a perspectivelor bugetului. Constată că sub guvernarea PSD-ALDE creșterea economică a frânat brusc, de la 6,9% din PIB în 2017 (pe bazele puse în 2016) la cel mult 4-4,2% în 2018 (pe bazele puse în 2017, primul an al guvernărilor Dragnea). Pe de altă parte, inflația a ajuns în medie la 5%, investițiile publice au scăzut la un minim istoric de 3,2% din PIB în 2017 (și la fel și în 2018), în timp ce pentru anul curent deficitul bugetar se pare că va depăși 3%, ajungând la 3,6%.

În aceste condiții, asigurările ministrului muncii, Lia Olguța Vasilescu, legate de aplicarea noii legi a pensiilor trebuie privite cu tot mai multă circumspecție. Așadar, paradigma explicată în textul articolului meu, publicat în urmă cu aproape trei luni, rămâne în continuare validă.

* * *

Printr-o minune care, o spun din capul locului, nu are absolut nimic de-a face cu politicul, specialiștii ministerului au reușit să construiască o lege a pensiilor promițătoare, cu multe dispoziții coerente și țintind repararea unor inegalități; în fine, o lege a cărei aplicare ar aduce bugetul de pensii la o dimensiune (circa 12,99% din PIB, după estimarea mea) situată la media europeană.

Pe de altă parte, am să remarc faptul că ministrul Lia Olguța Vasilescu, a cărei conduită ministerială și de om politic au fost până acum (ca să mă exprim elegant) o dezamăgire, și-ar putea repara o mare parte din erori susținând cu tărie noul proiect de lege, chiar și împotriva unora din liderii propriului partid (lucru de care mă îndoiesc).

Lia Olguta

Fiind în dezbatere publică, proiectul de lege al pensiilor are nevoie de critici constructive, inclusiv din partea opoziției sau a sindicatelor, pentru că documentul propus de specialiștii ministerului este o bună bază de pornire, coerent și în anumite condiții chiar sustenabil. În acest articol mi-am propus:

(i) o scurtă analiză asupra condițiilor economice în care finanțarea planului de implementare a prevederilor noii legi a pensiilor ar putea sau nu să fie posibilă;

(ii) evaluarea elementelor de progres și echitate, care ar trebui să fie punctele forte ale noii legi a pensiilor;

(iii) perspectiva politică asupra impactului noii legi a pensiilor și erorile care ar trebuie evitate pentru ca demersul să nu eșueze în populism.

În acord cu intenția de a fi constructiv, mărturisind totodată că nu sunt specialist, am încercat să fac anumite sugestii legate de conținutul și traiectoria instituțională a proiectului de lege. Sper că, învățând din lecția trecută a modului în care a fost adoptată legea salarizării unitare, societatea să se mobilizeze într-o dezbatere care să ajute viitoarea lege să primească cea mai potrivită formă. Cu alte cuvinte, să nu fie deturnată de politicieni pentru a servi unor scopurilor mărunte, de grup.

Citeste articolul integral aici: https://folea738568988.wordpress.com/2018/10/22/nevoia-de-progres-si-conservatorismul-in-politicile-energetice-viziunea-si-obiectivele-noii-strategii-energetice/

Articole recente


Raspunde

Trimite comentariu