21.04.2019Mediafax:

De ce 45%?

Cronologie cu final previzibil!

Revendicarea minerilor cu privire la salarizare este de creștere cu 45%! Procentul în sine nu spune prea multe, dar legat de întregul context salarial din România, solicitarea minerilor este de bun simt și justificată.

Până la acest procent, minerii și energeticienii nu primesc ceva în plus, ci, pur și simplu, ar recupera câstigurile din CCM 2013-2015, cu fostul director economic, Dan Pitaroiu și cu autorul acestui articol, în calitate de director resurse umane, în primplanul echipei care a negociat din partea administrației.

Cifrele seci și imposibil de măsluit în interesul managementului de paradă actual și a comportamentului de trădători a liderilor de sindicat arată, fără echivoc, că pentru salariați CCM-ul 2013-2015 a fost cel mai favorabil!

De la acel contract au mai fost semnate încă două CCM-uri, în 2015 și 2018 și un act adițional de prelungire în 2017. De departe, cel mai prost contract a fost cel din 2018, care a consfințit ciuntirea sporurilor de carieră și periculozitate( exact cele specifice muncii grele din producție) și predarea unanimă a liderilor de sindicat în față…reprimirii, de la Boza, a privilegiilor pe care le pierduseră prin contractul 2013-2015.

În „liniștea” generată de complicitate, s-a făcut abuz după abuz și era firesc să crească tensiunea în rândul salariaților, iar autodeclaratilor salvatori ai companiei, Boza și Vișan, să le fie demascate fetele disperate, impostură, minciună și tendințele dictatoriale.

De ce 45%?

Răspunsul este simplu! Ca Vișan și Boza să ofere salariile, în termeni reali, oferite în 2013 de Ciurel, Pitaroiu și Răuț! Fără a mai pune în discuție că atunci se plăteau 18600 salarii, acum doar 13000.

Cifrele dovedesc efectele distructive ale managementului de paradă! Raportul dintre câștigul mediu brut în CEO și salariul mediu brut pe economie era, în 2013 de 1,73. După cea mai abruptă scădere a acestui indicator, realizată de Boza și sindicatele complice prin CCM-ul înregistrat în 2018, raportul a devenit 1,21.

O creștere cu 43% a câștigului mediu brut pe companie nu face altceva decât să revină la raportul de 1,73, adică să asigure câștigurile, în termeni comparabili, din 201 3. Cu 45%, creșterea reală ar fi doar de 2%, dar țînând seama că în 2019 Comisia Națională de Prognoza estimează câștigul salarial mediu brut la 4973 lei(creștere cu 7% față de 2018), liderii ar trebui să negocieze o creștere de 50% că să nu ducă salariile din CEO într-un nou picaj, cu startul în 2019.

Această tip de analiză este instrumentul tehnic pe care fiecare lider ar trebui să-l aibă în buzunar, pentru a argumenta cererea pe câștigul mediu. Dacă discutăm și despre clasa 1 de salarizare și se urmărește aducerea ei la nivelul lui 2013, calculul duce la 2830 lei.

Tehnic rezultatele desprinse din această analiză nu pot fi puse în practică decât prin intermediul salariului tarifar și a sporurilor aferente, adică o grilă de salarizare indexată și sporuri clar conturate în raport cu condițiile de muncă. CCM-ul din 2018 trebuie amendat  prin scoaterea sporului de fidelitate, care este, în fapt o suprapunere peste sporul de vechime și în plus generează discriminări! În același timp trebuie că sporul de carieră și de periculozitate să fie readuse la procentele acordate înainte de ciuntirea din 2018.

Chestiuni tehnice care ar arată rigoare în salarizare, ar elimina haosul introdus de Boza, că să plătească bine acoliții, inspectorii sociali, asistenții managerului, politrucii și pe „șoferul” lui Vișan. O lista umflată agresiv în mandatul lui Boza pe care se aruncă, absolut nejustificat, fondul de salarii.

Oferta administrației la întâlnirea cu liderii(nu spun negocieri pentru că așa cum se vede și din acest articol, liderii nu au fost pregătiți) de azinoapte este foarte departe de solicitarea oamenilor de 45%. În plus acordarea unui adaos, când se cere o creștere în procente, este încă un rezultat al unei gândiri putrede, pusă pe mistificare!!!

Articole recente


Raspunde

Trimite comentariu